Ganduri murdare

Astazi cineva a vazut prin mine,m-a privit in ochi iar eu mi-am ascuns privirea si am inceput sa insir minciuni.M-am speriat pentru un moment sinceritatea ei si faptul ca cineva mi-a vazut latura pe care eu o credeam bine ascunsa,credeam ca nimeni nu vede dincolo de fata timida si modesta,credeam ca sunt doar atat pentru ceilalti,ea cred ca mi-a devenit prietena in momentul in care m-a inteles.

-De ce esti atat de preocupata de felul in care arati?

O intrebare simpla insa oh,eu nu sunt preocupata de felul in care arat,eu nu sunt macinata de gandul ca kg in plus ma fac sa arat ca un monstru,ani intregi am fost tratata ca un o specie inferioara,ridiculizata,apasata de o singuratatate fara capat asa am trecut prin liceu,cum il numea Bacovia „cimitirul tineretii mele”.

Mie si mama mi-a spus ca nimeni nu se va uita vreodata la mine.

Era o vreme cand acneea mea era ca un strat de sos peste fata mea,ma acoperea complet,ma ascundea de parca eram mutilata si parinti mei insistau ca nu am nimic si ca va trece,acum am 20 de ani si nu a trecut,doar ca acum am doar cateva cosuri nu o eruptie in toata regula.Dupa ani de zile am aflat ca am o dereglare hormonala care m-a facut sa nu dorm noptile ingrozita de gandul ca o sa imi pierd tot parul(dimineata perna era plina de fire de par,oriunde mergeam lasam fire de par) si ca o o sa ajung ca varamea,cheala.

Am descoperit tratemente pentru par,podoaba capilara i-a fost salvata,kg in plus au ramas acolo in ciuda faptului ca dieta era in gandul meu de la varsta de 14 ani si chiar acum sunt iarasi la dieta,si incerc mereu si mereu sa slabesc si intodeauna imi spun ca o sa reusesc.

Sunt atat de macinata de gandul ca sunt absolut hidoasa incat nu pot sa fac prea multe,nu prea socializez mai ales ca ani de zile am fost respinsa si ridiculizata,si ma uit mereu in oglinda spunandu-mi cum ar fi daca as scap complet de acele cosuri si daca as slabi.

Erau momente cand credeam ca intradevar frumusetea te poate duce atat de departe in viata incat lipsa ei e un veritabil blestem,cu timpul am vazut ca sunt oamenii mai putin „frumosi” care spre surprinderea mea sunt iubiti,iar eu nu sunt iubita.

Ma reintorceam spre mine cu si o mai mare culpabilitate,atunci imi spuneam eu vina mea transcende carnea asta tradatoare,veninul asta imi merge pana in suflet iar eu sunt iremediabil stricata de la natura si pace.Nu e nimic de facut,destinul meu e marcat de neputinta.

Cu timpul mi-am dat seama ca cineva imi pusese gandurile astea in cutiuta,parinti mei imi spuneau intodeauna ca sunt buna de „nimic” mai erau si bataiile iar acum sunt paralizata nu sunt in stare sa fac nimic,nu cred in mine si nu cred in ceilalti care nu au fost niciodata pentru mine,nu aveam valoare sociala,eram timida si o tinta usoara.

Erau vremuri prea putin indepartate cand respectul pe care il primeam venea ca un soc,nu ma consideram demna de respect,totusi pe de alta parte s-a dezvoltat un mecanism de aparare,un complex de superioritate care ma facea sa gandesc ca eu traiesc intr-un plan superior ca eu sunt deasupra fiintelor superficiale macinate de carnea asta care ne aduce doar in mormant.

Astazi mi s-a reamintit natura preocuparilor mele,obsesia mea cu o greutate care abia o tin in control,un mancat pe fond emotional si un metabolism putin aiurea afectat de o dereglare hormonal si gandul ca acele 10 kg in plus daca ar zbura de me mine,mi-ar schimba in mod „fatal” viata.

E hilar cat de ignoranta pot sa fiu cateodata sau poate ca e trist ce ne invata mamele noastre,ce ne spun colegele noastre,trebuie sa fim mai suple,sa adaugam inca un strat de fond de ten,sa placem.

De acum inainate cand o sa ma uit in oglinda nu o sa ma mai simt ca o amarata persecutata,cand imi vad reflectia vad un chip cu potential,vad o bestie inlantuita de propriile insecuritatii care asteapta sa scape din lanturi,nu sunt mai buna ca ceilalti,gandurile mele nu ating orizonturi mai largi ci se impiedica acolo in namolul vanitatii.

Eu tanjesc dupa frumusete,si ma cutremur la gandul ca candva as putea trezi pasiuni,iar genele lungi si simetria fetei imi confirma gandurile si ma simt murdara,prostita de dorintele mele prostesti.

Aici e singurul loc cuvintele imi sunt ganduri necenzurate.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s